Autorităţile şi competenţa în situaţii de urgenţă

 O problemă care a revoltat întreaga ţară zilele trecute a fost imposibilitatea autoritaţilor publice de a salva viaţa oamenilor prăbuşiţi cu avionul în munţii Apuseni. Oare chiar nu avem echipamentele necesare la nivelul central al statului pentru localizarea unui telefon. Oare toate telefoanele care sunt localizate şi ascultate în România sunt interceptate în mod legal? Cine lucrează la nivelul instituţiilor centrale, de a lipsit coordonarea eficientă a echipelor de salvare? Cine este responsabil pentru moartea a doi oameni? Văd că cei care se considerau vinovaţi moral pentru salvarea oamenilor din munţii Apuseni, ba au fost demişi, ba şi-au dat cică "demisia de onoare " dar nu văd pe nimeni să fie acuzat penal pentru pierderea celor două vieţi că aşa e la noi la români se astupa tot cazul având în vedere că acuma toată presa relatează despre codul roşu de ninsoare.

 Toată stima şi respectul pentru cei de la savare, poliţie şi pompieri care salvează vieţi zi de zi, însă se pare că noi avem probleme în ceea ce priveşte competenţa oamenilor de la centru şi modul cum coordonează totul.    Asta se întâmplă când pui oameni în fruntea instituţiilor importante ale statului, pe criterii politice, pe relaţii şi pe pile.

 Care este graniţa dintre legal şi ilegal al acţiunii autorităţilor publice pentru a salva o viaţă. Şi apropo, care este preţul vieţii în România pentru autorităţile statului? Oare care este sentimentul ca tu ca om care ai avut un accident simţi ca mori, iar salvarea la care ai apelat nu mai vine? Ce sentiment are murimundul faţă de autorităţile statului mai ales când simte că moare din cauza frigului iar autorităţile nu reuşesc să îl localizeze din cauză că nu e legal.

 Consider faptul că oricare persoană aflată în situaţia similară, ca cea in accidentului din Apuseni, ar fi total de acord pentru ai fi încalcate drepturile civile şi să îi fie localizat chiar ilegal telefonul, dacă acest lucru îi poate salva viaţa.

Sunt multe întrebări la care autorităţile statului ar trebui să răspundă, îşi recunosc competenţa sau incompetena cu privire la situaţiile de urgenţă. Care este recunoştiinţa autorităţilor publice în faţa oamenilor, care  lipsiţi de tehnologie, i-a găsit pe cei accidentaţi, salvând atât viaţa răniţilor cât şi onoarea autorităţilor publice.

 Să sperăm că autorităţile vor lua măsuri pe viitor pentru ca astfel de tragedii, ca cea din Apuseni, să nu se mai repete.

Şi totuşi unde e afectată justiţia...şi statul de drept!?

 De multe ori justiţia din România a fost criticată că nu îşi face treaba conform statutului ei. În general rolul justiţiei  este acela de a aplica legile şi de a veghea la o bună respectare şi aplicare a legilor. Aşa se face că pentru a proteja imaginea justiţiei dar şi pentru a preveni abuzurile celor ce fac legea, Curtea Constituţională a României (ca garant al respectării Constituţiei şi al statului de drept) a resprins proiectul de modificare a Codului Penal, prin care cei care crează legea în România îşi doreau să fie "imuni" în faţa justiţiei şi a legii. 

 Este adevărat că în general, cel ce crează un lucru, se asigură că acel lucru nu se va întoarce împotriva sa sau nu îi va dauna pe viitor. Din acest motiv este logic că cei care fac legea, nu o vor face astfel încât legea să le afecteze activitatea sau să fie împotriva lor.

 A fi parlamentar în România înseamnă să ai şi anumite beneficii în raport cu ceilalţi cetăţeni. Astfel de la decontarea cheltuielilor cu deplasarea, cazarea sau cu salariile cabinetului propriu pană la un salariu/indemnizaţie (care sa recunoaştem este destul de mare în raport cu salariile celorlalţi cetăţeni şi cu volumul de muncă prestat) sau obţinerea unor avantaje indirecte că na e doamna X sau domnul Y care are influenţă şi care s-ar putea să ajungem şi noi vreodată, parlamentarii se bucură de largi beneficii.

 Şi totuşi ce îşi mai doreau politicienii noştri (că na, aşa e omul nu se mulţumeşte niciodată cu ce are). Din acest punct de vedere politicienii noştri îşi mai doreau şi imunitatea în faţa justiţiei prin modificarea Codului penal prin : scoaterea parlamentarilor din categoria funcţionarilor publici astfel încât aceştia să nu mai fie cercetaţi pentru fapte de corupţie sau conflicte de interese,, precum şi o nouă lege a amnistiei şi a graţierii prin care să fie graţiaţi şi amnistiaţi anumite categorii de persoane (doar parlamentarii mai au şi ei colegi de partid sau prieteni care sunt supuşi cercetărilor justiţiei, iar ca prieteni, anumiţi parlamentari, trebuie să facă ceva ca să îşi scape colegii sau prietenii din ghearele justiţiei.

 Aşa se face că justiţia, fie ea a oamenilor sau cea divină este oarbă şi dreaptă uneori. Astfel Curtea Constituţională a României a respins proiectul de modificare al Codului Penal propus de către parlamentari, considerând că se asigură o inegalitate în faţa legii a parlamentarilor în raport cuceilalţi cetăţeni iarstatul de drept este afectat. Acuma nu ştim dacă decizia în cauză a Curţii Constituţionalea fost luate ca urmare a propriului raţionament sau ca urmare a presiunilor internaţionale la adresa României pe acest subiect, al independenţei justiţiei şi al afectării statului de drept.

 Este adevărat că şi cele mai independente instituţii din România sunt influenţate de acţiunea politicului dar totuşi de această dată iată că politicienii noştri şi-au mai şifonat încă o dată imaginea atât pe plan intern cât şi pe plan extern (nu că i-ar deranja prea tare acest lucru).

 De această dată imaginea şi independenţa justiţiei din România au fost salvate de acţiunea Curţii Constituţionale a României. Chiar dacă justiţia din România este presată puternic de factorul politic, fapt ce îi aduce uneori un grav preudiciu de imagine, aceasta ar trebui să îşi în continuare treaba,dar şi să îşi protejeze proprii oameni care încearcă să combată corupţia, traficul de influenţa sau alte infracţiuni din mediul politic şi administrativ.

 De ce dragii noştri politicieni nu dau o lege prin care să fie urmăriţi parlamentarii, indiferent de camera din care fac parte, fară a mai fi necesar avizul Senatului sau Camerei Deputaţilor,(asta ar însemna imparţialitate şi echitate socială dar şi juridică) fapt ce se traduce prin protejarea propriilor oameni de către Parlament iar a fi parlamentar în România înseamnă că eşti deasupra legii (că doar tu faci legea).

 Închei prin a spune că justiţia trebuie să fie independentă imparţială şi imună atât în faţa cetăţenilor (indiferent ce "rang" au aceştia) dar şi în faţa presiuni celorlalte instituţii, fie ale statului, fie internaţionale. 

Regionalizarea României

 Un subiect destul de dezbătut de mass-media anul trecut a fost problema regionalizării României şi impactul pe care îl va avea acest proces de "modernizare a statului" asupra dezvoltării socio-economice a României.

 Regionalizarea are la bază principiul descentralizării în special în ceea ce priveşte serviciile publice şi calitatea acestora. Apropierea administraţiei publice de cetăţean, o creştere a calităţii serviciilor publice dar şi creşterea ratei de absorbţie a fondurilor europene de către comunităţile locale, au fost principalele motive ce au stat la baza implementării de către guvernanţii noştri a unui proiect de "reorganizare a României" prin care se urmăreşte modernizarea atât a instituţiilor statului cât şi a României.

 La ora actuală România are la bază 8 regiuni de dezvoltare economică, din păcate fără personalitate juridică. Problematic este ce se doreşte de fapt prin acest proces de regionalizare a României şi a modului în care se va implementa acest proces.
 Se pare că regionalizarea României se va realiza în funcţie de gradul actual de dezvoltare a judeţelor dar şi în funcţie de concentrarea şi mişcarea populaţiei, din şi înspre actualele oraşe, ce fac parte din actualele zone de dezvoltare economică ale României.

 Dar să vedem împreună care ar fi posibilele avantajele şi dezavantajele, din punct socio-economic, ale regionalizării asupra calităţii vieţii ale cetăţenilor din România.
Ca şi avantaje ale regionalizării se pot evidenţia următoarele: o mai bună descentralizare a puterii publice şi implicit creşterea gradului de autonomie locală a noilor unităţi administrativ-teritoriale, dezvoltarea economică mai accentuată a unei zone în funcţie de nevoile reale ale acesteia, conservarea "mai pregnantă" a tradiţiilor şi obiceiurilor dintr-o anumită zonă, conferirea de personalitate juridică regiunilor fapt ce le conferă dreptul de a accesa în mod propriu fonduri europene, scăderea birocraţiei în ceea ce priveşte relaţiile cetăţeanului cu autorităţile centrale ale statului, dar şi cu cele locale, precum şi o subsidialitate mai ridicată a autorităţilor centrale ale statului faţă de întregii cetăţeni ai României, răspunderea mai accentuată a autorităţilor publice în faţa cetăţenilor, prin prisma calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor.
Dintre posibilele dezavantaje ale regionalizării României se pot menţiona: apariţia unei noi forme de organizare a României (regiunea), pe lângă cele existente: municipii, judeţe, oraşe, comune etc., fapt ce va duce la creşterea aparatului birocratic şi instituţional al Românie, dezvoltare socio-economică neunitară  a României, deoarece nivelul de trai al cetăenilor va fi puternic influenţat de gradul de dezvoltare economică a regiunii din care fac parte şi de modul în care autorităţile publice îşi fac sau nu treaba pentru dezvoltarea economică a zonei, apariţia unor posibile abuzuri de putere a funcţionarilor publici (deoarece "ei fac legea") ce lucrează în instituţiile publice de unde se conduc regiunile respective, scăderea gradului de tutelă administrativă a autorităţilor centrale asupra autorităţilor locale, apariţia unor "centre de putere" în România în funcţie de autonomia financiară a regiunii respective fapt ce poate duce, în mod ipotetic, la fărâmiţarea României, până la un stat federal, în funcţie de anumite interese economice, etnice, sociale etc.
 Rămâne totuşi de văzut cum actualele instituţii centrale ale României vor implementa procesul de regionalizare astfel încât să existe un control "al puterii"noilor regiuni astfel încât nivelul de trai al întregii populaţii a României să crească în mod unitar iar România, să nu rişte să devină, prin implementarea acestui proces  un stat federal.

BINE AŢI VENIT

Pe această pagină astept comentariile voastre la articolele propuse de catre mine referitor la anumite teme de dezbatere din mediul socio-economic al României dar şi cu privire la acţiunile autoritaţilor publice.

În acest sens pe această pagină aştept opinia voastră în ceea ce priveşte atât la modul de acţiune al autorităţilor publice dar şi din perspectiva impactului pe care îl au deciziile autoritaţilor publice locale sau centrale asupra cetăţenilor.