Un subiect destul de dezbătut de mass-media anul trecut a fost problema regionalizării României şi impactul pe care îl va avea acest proces de "modernizare a statului" asupra dezvoltării socio-economice a României.
Regionalizarea are la bază principiul descentralizării în special în ceea ce priveşte serviciile publice şi calitatea acestora. Apropierea administraţiei publice de cetăţean, o creştere a calităţii serviciilor publice dar şi creşterea ratei de absorbţie a fondurilor europene de către comunităţile locale, au fost principalele motive ce au stat la baza implementării de către guvernanţii noştri a unui proiect de "reorganizare a României" prin care se urmăreşte modernizarea atât a instituţiilor statului cât şi a României.
La ora actuală România are la bază 8 regiuni de dezvoltare economică, din păcate fără personalitate juridică. Problematic este ce se doreşte de fapt prin acest proces de regionalizare a României şi a modului în care se va implementa acest proces.
Se pare că regionalizarea României se va realiza în funcţie de gradul actual de dezvoltare a judeţelor dar şi în funcţie de concentrarea şi mişcarea populaţiei, din şi înspre actualele oraşe, ce fac parte din actualele zone de dezvoltare economică ale României.
Se pare că regionalizarea României se va realiza în funcţie de gradul actual de dezvoltare a judeţelor dar şi în funcţie de concentrarea şi mişcarea populaţiei, din şi înspre actualele oraşe, ce fac parte din actualele zone de dezvoltare economică ale României.
Dar să vedem împreună care ar fi posibilele avantajele şi dezavantajele, din punct socio-economic, ale regionalizării asupra calităţii vieţii ale cetăţenilor din România.
Ca şi avantaje ale regionalizării se pot evidenţia următoarele: o mai bună descentralizare a puterii publice şi implicit creşterea gradului de autonomie locală a noilor unităţi administrativ-teritoriale, dezvoltarea economică mai accentuată a unei zone în funcţie de nevoile reale ale acesteia, conservarea "mai pregnantă" a tradiţiilor şi obiceiurilor dintr-o anumită zonă, conferirea de personalitate juridică regiunilor fapt ce le conferă dreptul de a accesa în mod propriu fonduri europene, scăderea birocraţiei în ceea ce priveşte relaţiile cetăţeanului cu autorităţile centrale ale statului, dar şi cu cele locale, precum şi o subsidialitate mai ridicată a autorităţilor centrale ale statului faţă de întregii cetăţeni ai României, răspunderea mai accentuată a autorităţilor publice în faţa cetăţenilor, prin prisma calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor.
Dintre posibilele dezavantaje ale regionalizării României se pot menţiona: apariţia unei noi forme de organizare a României (regiunea), pe lângă cele existente: municipii, judeţe, oraşe, comune etc., fapt ce va duce la creşterea aparatului birocratic şi instituţional al Românie, dezvoltare socio-economică neunitară a României, deoarece nivelul de trai al cetăenilor va fi puternic influenţat de gradul de dezvoltare economică a regiunii din care fac parte şi de modul în care autorităţile publice îşi fac sau nu treaba pentru dezvoltarea economică a zonei, apariţia unor posibile abuzuri de putere a funcţionarilor publici (deoarece "ei fac legea") ce lucrează în instituţiile publice de unde se conduc regiunile respective, scăderea gradului de tutelă administrativă a autorităţilor centrale asupra autorităţilor locale, apariţia unor "centre de putere" în România în funcţie de autonomia financiară a regiunii respective fapt ce poate duce, în mod ipotetic, la fărâmiţarea României, până la un stat federal, în funcţie de anumite interese economice, etnice, sociale etc.
Rămâne totuşi de văzut cum actualele instituţii centrale ale României vor implementa procesul de regionalizare astfel încât să existe un control "al puterii"noilor regiuni astfel încât nivelul de trai al întregii populaţii a României să crească în mod unitar iar România, să nu rişte să devină, prin implementarea acestui proces un stat federal.
Ca şi avantaje ale regionalizării se pot evidenţia următoarele: o mai bună descentralizare a puterii publice şi implicit creşterea gradului de autonomie locală a noilor unităţi administrativ-teritoriale, dezvoltarea economică mai accentuată a unei zone în funcţie de nevoile reale ale acesteia, conservarea "mai pregnantă" a tradiţiilor şi obiceiurilor dintr-o anumită zonă, conferirea de personalitate juridică regiunilor fapt ce le conferă dreptul de a accesa în mod propriu fonduri europene, scăderea birocraţiei în ceea ce priveşte relaţiile cetăţeanului cu autorităţile centrale ale statului, dar şi cu cele locale, precum şi o subsidialitate mai ridicată a autorităţilor centrale ale statului faţă de întregii cetăţeni ai României, răspunderea mai accentuată a autorităţilor publice în faţa cetăţenilor, prin prisma calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor.
Dintre posibilele dezavantaje ale regionalizării României se pot menţiona: apariţia unei noi forme de organizare a României (regiunea), pe lângă cele existente: municipii, judeţe, oraşe, comune etc., fapt ce va duce la creşterea aparatului birocratic şi instituţional al Românie, dezvoltare socio-economică neunitară a României, deoarece nivelul de trai al cetăenilor va fi puternic influenţat de gradul de dezvoltare economică a regiunii din care fac parte şi de modul în care autorităţile publice îşi fac sau nu treaba pentru dezvoltarea economică a zonei, apariţia unor posibile abuzuri de putere a funcţionarilor publici (deoarece "ei fac legea") ce lucrează în instituţiile publice de unde se conduc regiunile respective, scăderea gradului de tutelă administrativă a autorităţilor centrale asupra autorităţilor locale, apariţia unor "centre de putere" în România în funcţie de autonomia financiară a regiunii respective fapt ce poate duce, în mod ipotetic, la fărâmiţarea României, până la un stat federal, în funcţie de anumite interese economice, etnice, sociale etc.
Rămâne totuşi de văzut cum actualele instituţii centrale ale României vor implementa procesul de regionalizare astfel încât să existe un control "al puterii"noilor regiuni astfel încât nivelul de trai al întregii populaţii a României să crească în mod unitar iar România, să nu rişte să devină, prin implementarea acestui proces un stat federal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu